Astăzi, 15 iunie, la Conferința privind Pactul Rural al Uniunii Europene, președintele AOR, Adrian Teban, a vorbit in deschiderea conferinței în cadrul panelului Dimensiunea Locală și Regională a Pactului Rural.
Acesta a reprezentat și Confederația Europeană a Orașelor Mici, prezentând provocările actuale ale orașelor mici și mijlocii.
Mediul mic urban prezintă probleme de dezvoltare rurală, întrucât pe teritoriul unui oraș există atât localități suburbane (sau periurbane), cât și localități dependente, sate împrăștiate la o distanță semnificativă în jurul orașului.
Majoritatea orașelor au organizat și finanțat funcționarea instituțiilor/serviciilor publice (licee, spitale, creșe, servicii de evidență computerizată, instituții de asistență socială, poliție locală, trezorerie, etc.) care, pe lângă propriii locuitori, deservesc și locuitorii mai multor comunități învecinate, în marea majoritate a cazurilor cu un număr de locuitori de 3-4 ori mai mare decât cel al propriei populații.
În același timp, satele care aparțin teritoriului orașelor mici se confruntă cu probleme rurale tipice: PIB pe cap de locuitor mai scăzut, servicii publice limitate și sector de servicii mai sărac, rata șomajului în creștere, iar orașele depind de aceste zone pentru hrană, utilizarea terenurilor, energie, apă, aer curat și materii prime.
Transportul este un domeniu de competență partajată între UE și nivelurile naționale sau locale de guvernare.
Peste 70% dintre cetățenii UE locuiesc în prezent în orașe, acest procent urmând să crească în viitor. Orașele UE generează împreună 23% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi ale UE.
Transportul public trebuie să fie accesibil pentru a permite incluziunea socială a cetățenilor care locuiesc în zonele rurale, iar planurile de mobilitate urbană durabilă reprezintă o piatră de temelie a mobilității urbane a UE. Ele trebuie să includă legătura între orașe și satele dependente de acestea.
Tranziția de la infrastructura și soluțiile clasice la o soluție complet verde și zero carbon trebuie făcută pas cu pas, mai ales în zonele rurale și îndepărtate, cu o sărăcie de mobilitate existentă.
Construirea de infrastructuri convenționale, cum ar fi drumuri asfaltate, în statele membre din Europa Centrală și de Est este, de asemenea, o chestiune de coeziune europeană și nu doar o chestiune tehnică care vizează reducerea emisiilor de carbon.
La nivel de mobilitate, oamenii din zonele rurale, inclusiv orașele și satele mici, sunt foarte dependenți de modurile de transport private pentru aproape toată călătoria lor, cu excepția celor pe care pot ajunge pe jos. Alte zone îndepărtate (cum ar fi regiunile alpine) trăiesc pur și simplu în sărăcia de mobilitate.
Soluția constă în principiile pe care UE și-a bazat Cadrul pentru mobilitatea urbană: digitalizarea și electrificarea. Răspunsul se află în Regulamentul privind infrastructura combustibililor alternativi Transporturile rutiere care fac legătura între orașe și localități rurale dependente trebuie să fie electrificate și utilizate corespunzător atât cu transporturi electrice publice, cât și private.
Cu toate acestea, orașele mici trebuie să asigure accesul la fondurile UE pentru a putea atenua încălzirea globală și pentru a se adapta la tranziția de mediu pe care o determină mobilitatea durabilă. Obiectivele ambițioase ale UE vor fi îndeplinite doar dacă toate autoritățile locale sunt asociate la planificarea strategică a acestor inițiative.
Mobilitatea între orașe și comunitățile rurale este, așadar, o chestiune de coeziune europeană.
